ucureștiul deține un record istoric mai puțin cunoscut, dar remarcabil la nivel mondial: a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant, cu doi ani înaintea Vienei și cu aproape un deceniu înaintea Berlinului. Evenimentul a marcat nu doar modernizarea Capitalei, ci și intrarea României în istoria globală a industriei petroliere.
Momentul decisiv a avut loc la 8 octombrie 1856, când Primăria Bucureștilor a semnat un contract istoric cu antreprenorul Teodor Mehedințeanu, căruia i-a fost acordat dreptul exclusiv de aprovizionare a orașului cu gaz lampant. Până atunci, iluminatul nocturn era rudimentar: boierii se deplasau pe timp de noapte însoțiți de robi care purtau „masalale” – torțe improvizate din zdrențe îmbibate în păcură.
Frații Teodor și Marin Mehedințeanu aveau să schimbe radical acest peisaj. La Râfov, lângă Ploiești, ei construiesc, pe o suprafață de patru hectare, prima rafinărie de petrol din lume. Dotată cu echipamente germane furnizate de firma Moltrecht & Co., instalația includea cazane cilindrice din fier și fontă, încălzite cu foc de lemne, având o capacitate anuală de procesare de 2.710 tone. În martie 1857, unitatea – cunoscută sub numele de „Fabrica de Gaz” – începea oficial producția.
Petrolul lampant românesc s-a remarcat rapid prin calități superioare: era incolor, inodor și ardea cu o flacără constantă, luminoasă, fără fum sau cenușă. Din punct de vedere economic, era net avantajos: dacă iluminatul cu ulei de rapiță costa aproximativ 600 de lei per felinar, oferta Mehedințeanu era de doar 336 de lei.
Pe 30 aprilie 1857, Bucureștiul intra definitiv în istorie: 1.000 de lămpi stradale cu petrol lampant au fost aprinse simultan, marcând prima rețea de iluminat public modern din lume. Odată cu aceasta, apare și o nouă meserie – cea de lampagiu. Aceștia aveau sarcina de a curăța zilnic geamurile felinarelor, de a regla fitilurile, de a aprinde lămpile seara și de a le stinge dimineața, după verificarea efectuată de Poliție.
Anul 1857 este important și dintr-un alt motiv major: România înregistra oficial prima producție de țiței din lume, de 275 de tone. Statele Unite aveau să înceapă statisticile abia în 1860, iar Rusia în 1863. Pentru o scurtă, dar semnificativă perioadă, România devenea lider mondial într-un domeniu tehnologic de vârf.
Iluminatul public a continuat să se extindă rapid. Până în 1871, Bucureștiul avea 785 de felinare cu petrol lampant. La începutul secolului XX, în 1901, Capitala număra deja 3.060 de felinare cu petrol, 990 cu ulei mineral, 4.000 cu gaz aerian și 200 cu arc voltaic, reflectând tranziția către noile tehnologii ale iluminatului urban.
Scriitorul și jurnalistul Constantin Bacalbașa descria emoția acelor vremuri: „Noi, elevii cei mari, am fost scoși de pe Calea Victoriei să vedem minunea. Lămpile ardeau cu flacără limpede, cu lumină galbenă și tremurătoare; totuși era mare progresul.”
Astăzi, când iluminatul electric este un gest banal, cu greu ne putem imagina că, în urmă cu aproape 170 de ani, pe aceleași străzi bucureștene se năștea iluminatul public modern, iar România scria prima pagină din istoria mondială a industriei petroliere.
