Iarna anului 1942 a rămas în istoria României drept una dintre cele mai aspre, marcată de un val de ger extrem care a atins apogeul în jurul datei de 25 ianuarie. Atunci s-a înregistrat recordul absolut de temperatură minimă din țară: −38,5°C la Bod, în apropiere de Brașov, și −32,2°C la stația meteorologică Băneasa din București, cea mai scăzută temperatură consemnată vreodată în Capitală.
Această scădere dramatică a temperaturilor a fost cauzată de pătrunderea unei mase de aer polar continental, extrem de rece și uscat, care s-a staționat deasupra Bazinului Carpatic. La Bod, fenomenul a fost amplificat de inversiunea termică: localitatea, situată într-o depresiune intramontană, a funcționat ca o „căldare” naturală, în care aerul rece s-a acumulat la sol. Cerul senin și lipsa vântului au permis disiparea căldurii solului, răcind suplimentar aerul deja înghețat.
Înregistrările de la Bod au fost validate de specialiști, realizate în incinta Fabricii de Zahăr și a Postului de Emisie Radio. Meteorologii au confirmat că microclimatul depresiunilor Carpaților de Curbură poate genera temperaturi comparabile cu cele din Siberia.
În București, gerul extrem a avut efecte devastatoare asupra infrastructurii urbane: conductele de apă au înghețat, tramvaiele au circulat cu dificultate, cablurile electrice s-au rigidizat, provocând scântei și întreruperi de curent. Combustibilul pentru încălzire – lemne și cărbune – s-a epuizat rapid, iar locuitorii au fost nevoiți să ardă mobilier vechi sau garduri pentru a-și încălzi locuințele.
Fenomenul a afectat și natura. În pădurile din jurul Brașovului și Bucureștiului, se auzeau pocnituri puternice produse de crăparea arborilor din cauza înghețului, iar fauna sălbatică a suferit pierderi: păsările cădeau din copaci, animalele mici nu mai găseau hrană, iar lupii și urșii s-au apropiat de așezările umane în căutare de adăpost.
Transportul feroviar a fost grav afectat. Locomotivele cu abur întâmpinau dificultăți tehnice, apa din tendere îngheța, uleiul de ungere devenea vâscos, iar mecanicii depuneau eforturi extraordinare pentru a menține presiunea în cazane și liniile ferate funcționale.
Comparativ cu alte ierni grele, precum cea din 1954, caracterizată prin ninsori abundente, iarna din 1942 s-a remarcat prin intensitatea frigului și lipsa stratului protector de nori. Aceasta a permis temperaturilor să scadă necontrolat, expunând pământul la răcire radiativă maximă.
Astăzi, −38,5°C la Bod rămâne recordul absolut al climatologiei românești. Chiar și ierni severe, precum cele din 1985 sau 2012, nu au reușit să reproducă asemenea extreme, iar data de 25 ianuarie 1942 servește drept reper absolut pentru temperaturile minime înregistrate în România.
